OOTD: Cum e să fii student/ă în Parma

by - joi, februarie 15, 2018

Probabil că multe dintre voi ați studiat la o facultate sau aveți studii în curs. Altele poate abia de acum vă doriți să faceți primii pași și să vă depuneți "candidatura".

Ei bine, probabil pentru o mare parte numele de Erasmus are să vă spună ceva. Facultatea de Ingineria Mediului pe care o studiez în țară are o durata de 4 ani, pentru licență. În Parma, ea durează 3 ani. Ceva mai puțin.


Timp de 3 ani m-am întrebat cum ar fi să fiu unul din acei studenți care își fac studiile în afară, mai ales că programul presupune schimb de experiențe în multe state și oferă o bursă de studiu de 500€ lunar (sau puțin mai mult). Anul ăsta mi-am făcut curaj și mi-am zis că dacă unele persoane mai slabe la învățătură pot reuși, eu de ce nu?
Probabil că nu aș fi făcut pasul acesta dacă nu îl aveam alaturi și pe prietenul meu.


Am căutat amândoi o facultate care sa dispună de două locuri și care să fie pe profilul nostru, pentru a ne fi mai ușor de asimilat cunoștințele și pentru a avea posibilitatea de a echivala unele/toate notele. Așa se întâmplă că am optat pe Parma, unde am fost acceptați în urma testului de limbă engleză. Drumurile pe la birouri, formalități, toate sunt "cancan".


Eu, fiind in ultimul an, trebuie să lucrez și să dau licența aici, urmând ca la întoarcerea în țară să-mi dau examenele de sfârșit de semestru și iarăși licența propriu-zisă. El e an mai mic, așa că e nevoit să meargă la cursurile selectate în prealabil. 

Amândoi ne-am înscris și la un curs de limba, gratuit doar pentru studenți. Am văzut în asta o oportunitate, însă abia am inceput cursurile, deci n-aș putea să vă zic vag ce părere am despre el.


Însă ce pot spune e că am lipsit de pe blog cu desăvârșire. Acest program presupune să-ți cauți independent chirie, ceea ce nu am găsit acasă în ciuda căutărilor îndelungate. Aici mulți nu acceptă studenți Erasmus, alte cazări nu sunt postate pe internet iar prețul căminului e cu mult peste bursa lunară Erasmus.
Am stat câteva zile la niște rude și mai apoi situația dădea semne că va în vfavoarea noastră. Din păcate ne-am plimbat din casă în casă, de la contracte cu proprietari ce nu-ți spun toate detaliile, la oameni înfometați de bani și condiții mizere.
Abia ieri ne-am stabilit într-o garsonieră drăguță, curată, unde sperăm să rămânem și să ne descurcăm pe durata programului. Ah, da... aici chiriile sunt enorm de scumpe! Multi vor depozit pe care ți-l restituie la final dacă nu strici nimic (am dat de oameni care cereau 50€ pentru un șervețel lăsat pe masă în momentul vizitei lor), precum și plata în avans pe 1-2 luni. Cerințe destul de mari pentru un buget mic.


Însă, ca locație, Parma este un oraș frumos, îmbrăcat în cădiri vechi, modele vintage și mâncare cu specific predominant italian și kebab care e destul de scumpă. Eu personal am ajuns la concluzia că bucătăria românească, pizza și chiar sandvișurile sunt de zeci de ori mai bune. Din acest punct de vedere îmi este dor de România.
Ca prin urmare, odată ce alegi un astfel de drum, trebuie să gândești situația la rece căci se pot întâmpla fel și fel, iar noi n-am fost cei mai norocoși până acum. Plus că neîndeplinirea obligațiilor școlare obligă restituirea bursei.


Dar ieri, nu doar că a fost Sfântul Valentin sau Ziua Îndrăgostiților. A fost și ziua lui de naștere, prima zi de naștere de când suntem împreună în care n-am apucat decât să ciocnim un pahar de vin spumant de căpșuni. Cu siguranță știi deja că acest lucru s-ar întâmplat din cauza cazării la garsonieră.
Dar am ținut morțiș să mai revin și pe blog (tot mai frecvent de acum încolo, sper) și nu doar cu povești despre Erasmus și Parma, că poate asta nu vă interesează, ci și cu o nouă ținută (poate asta vi se pare mai interesant).


Ieri am vizitat un pic zona și am profitat de situație, deși vremea nu e așa de călduroasă aici precum pare. De foarte mult timp așteptam ședința foto cu rochia mea cea galbenă, excentrică din cale-afară.
Ador rochița asta! E diferită, are o culoare superbă și e croită dintr-un material gros. Aș zice că materialul e ca un burete. 
Mi-au plăcut mult volanele de pe un umăr, ceea ce o face un pic mai diferită față de modă clasică, pe care o vedem zilnic. Desigur, nu e pentru oricine și pentru orice siluetă. Știu! Cele mai fashioniste mă veți critica și-mi veți spune că i-ar trebui musai niște tocuri. Adevărat, însă în niciuna din cele 3 valize pe care le-am luat cu mine n-am găsit loc pentru o pereche. Plus că nici nu am ceva comod și versatil in proporție de minim 90%, așa că am preferat să iau doar ce știu că voi folosi cu adevărat. Mi-am permis așadar să le îmbin cu o pereche de balerine achiziționate înainte de plecare și o pereche de ciorapi mai groși.


Mi-a ținut puțin de cald jacheta groasa de a Pinkbassis, o jachetă din blana overssised, care e destul de elegantă și călduroasă. Ps: Coletele din America încă sosesc la poșta vamală, însă rochia Rosegal am primit-o la poșta de cartier, alături de alte lucruri despre care sper să vă povestesc curând.




Pupici!

You May Also Like

4 comments

  1. hi hi hi .... am si eu rochita asta. Este tare ochioasa si se aseaza bine pe corp. Pacat ca nu mi-am nimerit marimea. Se pare ca si a ta este usor larguta, dar parca iti vine mai bine ca mie

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult succes in ceea ce faceti.Iar tu cu siguranta vei lua licenta ca doar esti o luptatoare si vei reusi. Sper sa va acomodati, iar mancarurile de acasa cu siguranta vor lipsi. Dar cauta sau intereseazate ca sunt si magazine cu specific romanesc de unde poti achizitona produse.
    Tinuta ta e farte frumoasa, imi place mult cum iti sta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mult succees!Geanta mi se pare fabuloasă! xoxo

    RăspundețiȘtergere