Dincolo de temeri, dincolo de normalitate

by - miercuri, noiembrie 01, 2017

În junglă, nu există loc pentru doi regi. Nici Terra n-ar putea fi împărțită în două lumi diferite.


Ațipesc. De 3 zile mi se derulează în fața ochilor întreaga peliculă din secolul XXI. E coșmarul pe care îl retrăiesc la nesfârșit. Totul pare desprins din filmul cu aventuri,"Dincolo de orizont", a cărei premieră în cinema a fost planificată pe 3 noiembrie 2017.


Nu doar Mark, alias Frank Grillo, a fost pus în postura fictivă a Apocalipsei. Am ajuns să o trăiesc cu proprii mei ochi.
O simplă vacanță a fost de ajuns. M-am trezit pe străzile reci ale New York-ului, înconjurată de o lume diferită, care trebuie să privească dincolo de temeri pentru o șansă la viață.

Oamenii se răresc pe zi ce trece. Devin hrana vampirilor însetați și slăbiți. O dată pe lună transformarea vârcolacilor acoperă vuietul vântului și sunetul codrilor. La capătul mormintelor nu mai sunt rude îndurerate care să-i plângă pe cei plecați dintre noi. Preoții au fost înlocuiți cu vrăjitoare ce fac ritualuri în fiecare seară. Li s-au alăturat și Charles, un medium renumit, care a trăit mai bine de 50 ani în Templul Corral.

America s-a transformat într-o comunitate de ciudați. Au propriile reguli, ce nu pot fi interzise de un simplu om. Se dau bătălii și doar cel mai bun este răsplătit cu priveliștea zilei de mâine. Orașul e pe jumătate tăcut. Însă, pe vreme de război, ei sunt unul. Împreună sunt de neoprit!
Nici eu nu mai sunt la fel. Am două perechi de aripi și pot împărți pământul în două. Aplec o mână pe podea și totul se transformă în mici bucăți de cristal. Pot chiar și să îngheț marea cu mintea.

Am devenit mâna cea dreaptă a vieții. Cu puterea neobișnuită veghez asupra a tot ce mai are orașul, asupra firii umane. E o luptă letală cu mine, adolescenta inocentă cu suplet de copil, așa cum eram odinioară, cu supranaturalul din mine și cu toate comunitățile neobișnuite din jur, care mă pot doborî în orice clipă. Lupt pentru tot ce a mai rămas în urmă, pentru șansa de a supraviețui, de a mă regăsi pe mine însumi, de a fi iarăși cea de acum un secol, de a găsi un răspuns la tot ceea ce mi s-a întâmplat.

Ieri s-a făcut noapte în mijlocul zilei. Doar două luminițe de pe autostrada principală, din colțul bibliotecii din 1970, acolo unde nimeni nu intră. N-am înțeles de ce, dar nimeni nu intră, nimeni nu iese și nici nu a fos demolată. Unii cred că s-ar ascunde și acolo o altă comunitate, dar nu am avut curajul să verific.
Am deschis ușa să vad ce se întâmplă. Toți erau în stradă. Maleficul era roșu, înflăcărat, când departe, la orizont, când la picioarele noastre deschizând porțile iadului. O parte din comunități începuseră s-o ia razna. Numai căpeteniile păreau a fi dornice spre vărsare de sânge si lichidarea dușmanului nemilos, neinvitat. O șoaptă în adâncul conștientului și oricare dintre noi devenea parte din armata sa și a planului său malefic, pe care nimeni nu-l știa.

Alarmele pornesc. Anunță ședința de consiliu. Vocea din capul vrăjitoarei e capul tuturor răutăților. A cadavrelor de pe mijlocul drumului din prejurimi, a animalelor găsite moarte la ușele caselor și a multor astfel de monstruozități. E urmărită zi și noapte de o voce fioroasă care-i strigă numele neîncetat, de gheare care-i zgârâie pielea și o scurge de puteri. S-a mers prea departe. E timpul ca jocul să ia sfârșit!
O biblie antică de magie, vrajitorie necurată sau magie neagră, cum îi spun majoritatea, ne adună la un loc pentru găsirea unei soluții.

"Sânge de înger și sânge de întuneric (vampir), colți de demoni ce mănâncă Soarele și Luna, sănge de fecioară din Sabatul vechi, sânge din prima creație a Domnului..." 

Dominând fecioara, capul vrăjitoarelor, entitatea avea să capete o putere distructibilă. Mai apoi ne-ar fi stors pe noi. Nu s-ar mai fi vorbit de Terra, de alte civilizații, de alte comunități.
Am invocat maiașii pentru lumină în război, am rostit incantația și am pecetluit cu sângele nostru sfârșitul demonului. A dispărut în neant. Omenirea sau ce a mai rămas din ea, acum este în siguranță.
Mai apoi, am sărbătorit cu o cină în familie. Bineînțeles, am preferat să ratez finalul. Cine știe ce s-a mai întâmplat până la sfârșitul serii?


Atunci când răul și nemilosul se năpustesc asupra orașului, adevărata soluție e dincolo de cele mai adânci temeri. Unde's mulți puterea crește și dușmanul, fie o armată de extratereștri, fie orice altă civilizație necunoscută, nu răzbește.


Articol scris pentru SuperBlog 2017.

You May Also Like

0 comments